- contradictóriu
- adj. m. [-riu pron. -rìu], f. contradictórie (sil. -ri-e); pl. m. şi f. contradictórii
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
contradictoriu — CONTRADICTÓRIU, IE, contradictorii, adj. (Despre fenomene, idei, tendinţe) Care se contrazic între ele, care se exclud reciproc, care sunt incompatibile unul cu altul. ♢ loc. adj. si adv. În contradictoriu = (Care este) în opoziţie de idei cu… … Dicționar Român
contradictorialitate — CONTRADICTORIALITÁTE s.f. Principiu fundamental al dreptului procesual, în temeiul căruia fiecare parte dintr un proces este îndreptăţită să i se comunice toate actele părţii adverse şi să discute în contradictoriu problemele care interesează… … Dicționar Român
contencios — CONTENCIÓS, OÁSĂ, contencioşi, oase, s.n., adj. 1. s.n. (În unele state) Serviciu pe lângă o instituţie publică sau o întreprindere particulară, însărcinat cu apărarea drepturilor şi intereselor instituţiei respective la încheierea de acte… … Dicționar Român
controversă — CONTROVÉRSĂ, controverse, s.f. Discuţie în contradictoriu (asupra unei chestiuni principiale); (fam.) discuţie aprinsă, ceartă, neînţelegere. – Din fr. controverse. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CONTROVÉRSĂ s. 1. litigiu.… … Dicționar Român
polemic — POLÉMIC, Ă, polemici, ce, s.f., adj. 1. s.f. Discuţie în contradictoriu, controversă pe o temă literară, ştiinţifică, politică etc. 2. adj. Care ţine de polemică (1), cu tendinţă de polemică, privitor la polemică; critic, combativ, contradictoriu … Dicționar Român
polemiza — POLEMIZÁ, polemizez, vb. I. intranz. A susţine o polemică, a face polemică, a discuta în contradictoriu. – Din fr. polémiser. Trimis de oprocopiuc, 30.03.2004. Sursa: DEX 98 polemizá vb., ind. prez. 1 sg. polemizéz, 3 sg … Dicționar Român
contrazice — CONTRAZÍCE, contrazic, vb. III. 1. tranz. A susţine contrarul celor spuse de cineva; a nega. 2. tranz. A nu se potrivi, a fi în opoziţie, a fi incompatibil cu ceva; a dezminţi ceva. 3. refl. A spune ceva în opoziţie cu cele afirmate anterior de… … Dicționar Român
controversa — CONTROVERSÁ, controversez, vb. I. tranz. (Rar) A discuta în contradictoriu asupra unei probleme de principiu. – Din fr. controverser, lat. controversare. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 controversá vb., ind. prez. 1 … Dicționar Român
decidabilitate — DECIDABILITÁTE s.f. (log.) Caracterul unui sistem ipotetic deductiv non contradictoriu şi complet. [cf. fr. décidabilité]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN DECIDABILITÁTE s. f. caracterul unui sistem ipotetico deductiv… … Dicționar Român
discuta — DISCUTÁ, discút, vb. I. 1. intranz. A vorbi, a sta de vorbă cu cineva despre ceva; a conversa. 2. tranz. A analiza, a examina o lucrare, un proiect, o lege etc. în cadrul unui grup sau al unui colectiv de muncă. – Din fr. discuter. Trimis de… … Dicționar Român